joi, 20 martie 2008

17. Suferinta din dragoste surse, scopuri si schimbare

Probabil oricine a suferit din dragoste, iar de aceasta suferinta nu e scutit nimeni, s-a intrebat „oare cum sa rezolv?”, „oare cum sa o sterg, oare cum sa o fac sa dispara, oare care este metoda de vindecare de o asemenea durere?”, iar daca o voi afla, voi spune tuturor prietenilor mei, pentru a-i vindeca si pe ei. Cum sa faci sa nu o mai simti, cum sa te anesteziezi exact in zona in care te doare ca sa iti continui activitatile linistit, ce pastila ar trebui creata pentru a o anihila?
Au curs rauri de cerneala pe tema asta, si lucrurile sunt exact la fel si de fiecare data.
Sentimentele pe care le avem, sunt instinctive, nu le comanda si nici nu le alege mintea noastra, de asta au fost vazute ca ceva superior si au fost divinizate. Trairile imbogatesc si coloreaza viata noastra tocmai prin acest caracter al lor incontrolabil, desi oameni de-a lungul timpului au creat tot felul de metode prin care pot declansa si orienta sentimentele intr-o directie sau alta.

Desi aparent sunt incontrolabile si ilogice, ele au logica lor perfect calculata si programata din punct de vedere genetic. Tipul nostru de sentimente este legat direct de relatiile de cuplu, asadar trebuie sa intram in sfera relatiilor intime si sa o luam de la capat cu scopul si cu sensul lor. Astfel oamenii se simt atrasi, comunica, se indragostesc, fac sex, copii, se despart sau raman impreuna si mor. Viata emotionala este animata de o serie intreaga de senzatii care il fac pe individ sa viseze inca de mic la apropieri, la atingeri, la momente romantice si sexuale in intimitate cu o persoana extraordinara de sex opus. Acest „extraordinara” are in vedere exact progresul genetic al liniei persoanei respective, iar mintea este asaltata de rafale de hormoni care coloreaza starile ce insotesc aceste imagini. Tot acest spectacol il face natura in mod automat, iar omul nu e decat un pion intr-un mecanism complex, o jucarie care este utilzata in scopurile alese de specie si anume de a se inmulti si a-i asigura speciei viata si evolutia genetica. Aceste programe sunt inregistrate in tot ceea ce inseamna viu, si dupa cum spuneam in alt capitol ele isi au sursa in materia din care s-a format viata.
Persoanele de sex opus sunt motivate in acest fel de catre propriul corp sa se implice in relatii intime, iar scopul de baza este perpetuarea si imbunatatirea genetica. Astfel sunt cativa pasi clari prin care individul este orientat si impins spre scopurile speciei.
Acestea sunt:
- atractia: cand corpul este asaltat de hormoni si trairi doar la un simplu contact cu celalalt;
- comunicarea verbala si fiziologica: stabilirea unor raporturi si a unor sincronizari intre modurile de functionare fiziologica a celor doi – simt la fel, pana la a gandi la fel (satsifactia si bucuria surprizei constituie motivatii pentru ca cei doi sa stea impreuna);
- indragostirea: cei doi se simt asaltati de trairi numai cand se gandesc unul la altul;
- dragostea sau iubirea (dupa caz) care reprezinta cristalizarea acelor trairi si motivatii si asocierea lor cu o anumita persoana in timp (un fel de legatura temporara intre anumite senzatii-emotionale si anumite sau o anumita persoana);
Toate pana aici sunt motivatii pozitive si intariri pozitive ale comportamentului (acela de orietare spre sexul opus pentru perpetuarea speciei) iar de aici, daca motivatiile pozitive nu mai reusesc sa sustina cuplul, intervin motivati puternice negative.

- suferinta din dragoste: motivatie negativa, senzatie neplacuta pe care corpul o genereaza instinctiv si automat pentru a motiva persoana sa sa reia relatiile intime cu persoana cealalta de sex opus, si sa duca planul la bun sfarsit.
Mesajul suferintei este acela: „intoarce-te la ea/el, fara el nu vei mai fi fericit, nu vei mai fi tu insuti, nu vei mai avea putere, bucurie…samd” insusi corpul opreste secretiile hormonilor care provoaca placerea, distractia, fericirea, bucuria etc, iar el este sistematic proiectat sa faca asta.
Asa cum corpul stie exact sa creeze senzatii de indragostire, fericire, etc, la fel e proiectat sa creeze durere, si intrucat stie totul despre tine, va sti exact cum sa creeze suferinta cea mai mare.

Suferinta din dragoste este o durere creata de propriul corp. Daca e din interior inseamna ca are o ratiune anume, un scop anume si nu e la intamplare. Acesta are la dispozitie toate informatiile din minte si toate cunstintele despre modul de functionare a corpului, prin urmare e capabil sa creeze cea mai inteligenta suferinta care sa implice total trupul si mintea, incat sa nu mai ai unde sa scapi, sa te refugiezi sa o eviti. Nu ai cum si nu ai unde sa pleci, pentru ca nu exista un loc in alta parte.
Corpul nu creeaza aceasta durere pentru ca vrea el sa isi faca rau lui insusi, ci pentru ca si el e constrans de programari superioare, deci e obligat sa faca asta. Programarea poate fi in principal a speciei, care, ca organism urias, are in vedere in primul rand propria lui supravietuire, si creeaza programele care sa ii garanteze asta. Specia nu poate arunca la intamplare o creatie atat de complexa cum este o GENA si sa o lase neprotejata, pentru ca pana la urma, in ADN trebuie scris tot ce este necesar pt ca el sa supravietuiasca la infinit si mai mult decat atat sa se autoperfectioneze.
Interesant este ca oamenii au incercat atat sa explice, cat si sa rezolve problema asta, dar suferinta din dragoste se transforma mai degraba in "iubire" idee care complica mai mult lucrurile.
Caile principale prin care s-a urmarit interventia de-a lungul timpului au fost urmatoarele:
- mentale: confesat, incredere, optimism, gandire pozitiva, speranta... etc. in asa fel incat subiectul sa depaseasca disconfortul afectiv.
- fiziologice: plans, izolare, meditatii, rugaciuni, yoga, natura etc. prin care se schimba fiziologia corpului.
S-ar parea ca cele doua metode nu rezolva nici una complet problema, ci doar abat atentia suficent de mult cat corpul sa isi regleze singur modul de functionare incat sa revina la o dinamica acceptabila.
O alta solutie propusa este aceea de a lua in considerare in ecuatia fiziologiei suferintei, scopurile speciei, si dorintele ei ca si organism superior la care trebuie sa ne raportam.

Din aceste cateva mici senzatii instinctive observam ca si originea suferintei din dragoste si scopul ei pragmatic, este acela de a determina omul si in ceasul al XII-lea sa faca instinctiv ceea ce ar fi trebuit sa faca. Deci corpul da doua variante: sau te intorci la ea, si esti ok, sau ramai fara ea si suferi de nu stii ce e cu tine.

Daca te intorci lucrurile se rezolva emotional, desi relatia se dezechilibreaza cel putin temporar. Aici lucrurile sunt destul de simple, nu se va insista.

Daca nu te intorci la ea (persoana partener), de regula pentru ca ea nu mai doreste acest lucru, durerea continua, in principiu se amplifica, chiar si dupa ce ai facut tot posibilul sa refaci legatura. Intrebarea pe care o avem in vedere, este: ce vrea sa ne comunice aceasta durere, de unde vine, care este scopul ei.
Daca este durere creata de corp, inseamna ca acesta se mobilizeaza pentru a ne face rau, pentru a ne pedepsi. Daca ne pedepseste, inseamna ca am gresit ceva, ca ne-am abatut de la regulile si pretetiile lui, si pentru asta suferim. Corpul a dat un interval de timp pentru a acumula informatiile, dezvolta abilitatile, atitudinile etc., dar dupa ce acest interval a trecut si nu ai reusit in ceea ce trebuia sa faci (perpetuarea speciei si sustinerea relatiei pentru cresterea copiilor) esti pedepsit de propriul tau corp.
Pentru a impini scopul de perpetuare genetica a speciei, individul trebuie sa fie capabil sa stabileasca o relatie, sa stie sa o mentina, si sa poata face acest lucru. Daca nu este capabil – fie este un produs genetic slab, fie nu a acumulat informatiile si abilitatile absolut necesare pe care trebuie sa le transmita genetic mai departe. Pentru a rezolva aceste dileme corpul apeleaza la o solutie comuna – suferinta, care are urmatoarele mesaje:
1. Esti incapabil sa sustii o relatie! – cu variatiuni pe tema
2. Esti vinovat de esecul relatiei! – cu variatiuni pe tema
3. O iubesti doar pe ea, nu are rost sa incerci sa fii fericit cu alta persoana, este absurd si imposibil! – cu variatiuni pe tema
4. Viata nu mai are rost pentru tine, oricum nu vei fi fericit niciodata in viata asta, pentru ca nu vei mai fi cu ea! - la acest nivel al mesajelor, indivizii slabi genetic au tendinta de sinucidere, si unii reusesc, pentru ca specia scapa de produsul genetic slab prin autoeliminare.
5. Ai facut o multime de greseli si din cauza lor ai stricat relatia! – vinovatie, regret, frustrare, victima, slabiciune, ratare, lipsa de vointa sa mai incerci. In principiu, asta e si scopul, - NU MAI INCERCA SA AI ALTE RELATII, PENTRU CA NU TRANSMITI UN GENETIC BUN! Plus mesajul secret – o iubesti doar pe ea, poti fi fericit doar cu ea. Asa simte persoana, asa ajunge sa gandeasca, tocmai pentru a proteja specia de persoane incapabile de upgrade! Deci aceasta orientare unica spre o singura persoana, are ca scop protectia speciei de un downgrade genetic repetat. Daca nu poat opri individul de la a face urmasi, daca tot e sa strice o gena, atunci sa fie numai una.
6. Trebuie sa te schimbi total, altfel nu ai sa reusesti niciodata sa fii fericit!
7. Fa ceva sa te schimbi!

Mesajul e destul de clar, in ce directie sa se realizeze schimbarea nu e foarte clar.
In primul rand sunt analizate erorile facute, dar in afara de aceste erori, de multe ori o relatie se strica tocmai datorita felului de a fi a individului, si nu doar unor erori pur si simplu de comportament sau atitudine pe care le-a facut.
In acest caz, ar trebui schimbat tocmai felul de a fi al persoanei, dar nu e niciodata foarte clar in ce directie ar trebui el sa se schimbe.
Cert este ca geneticul nu se poate schimba din punct de vedere fizic, dar abilitatile de a pastra o relatie cu partenerul de sex opus, vine tocmai din manifestarea caracteristicilor care tin de sexul de apartenenta. Adica in cazul femeii tine de feminitate, iar in cazul barbatului de masculinitate. Prin urmare pentru a se conforma scopurilor speciei, femeia ar trebui sa isi amplifice feminitatea, iar barbatul masculinitatea, FII UN REPREZENTANT BUN AL SPECIEI! ar spune corpul, pentru ca doar cele doua manifestari pot mentine motorul atractiei pornit. In momentul in care apar identificarea, fuziunea, contopirea etc (desi au rostul lor), cand sunt mentinute timp indelungat, scade alimentarea atractiei.
Barbatul care ajunge sa exceleze in caliatati masculine si manifestarea lor, poate sustine energetic relatii multiple, fara frica de a fi abandonat sau ramane fara partenere de sex opus, stie cum sa construiasca relatii si legaturi puternice, sa stimuleze caracteristicile feminine din partenera, sa o faca sa se simta bine ca femeie etc. poate alege prin vointa proprie persoana sau persoanele cu care vrea isi petreaca viata, isi permite sa selecteze, are curajul sa riste in relatii, si in viata, isi permite sa fie respins, fara sa considere ca are el vre-o problema, poate da libertatea oricarei femei de a-l accepta sau nu. ARE INSTINCTIV TENDNTA DE A ISI CULTIVA SI TRANSMITE GENA IN MOD REPETAT!
Pentru enumerarea, identificarea si explicarea calitatilor masculine, modul inteligent de a le obtine, ce il face pe barbat sa isi regaseasca si manifeste identitatea de barbat intr-o societate pornita sa stearga identitatile, cum poate ajunge sa faca si sa stabileasca regulile jocului in asa fel incat sa fie acceptate si apreciate, recomandam studierea cartii cu acelasi nume si tema care va aparea in curand.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Ovidiu, e greu de demonstrat ce si cum ne programeaza genetic...personal cred ca avem puterea de a decide in viata noastra. Multe teorii psihologice spun ca suntem influentati fara sa stim de evenimente din prima colpilarie...mi se pare plauzibil. Daca o fetita pana in 3 ani, cand se pare, suntem ca un burete care absoarbe toata informatia, aude permanent de la mama ei ca barbatii sunt porci...este posibil sa traiasca cu aceasta convingere, fara sa stie de ce, toata viata...sau poate pana intalneste un barbat care iese din tiparul "propavaduit" de mama ei si reuseste sa ii demonstreze contrariul. Se spune ca putine din deciziile noastre sunt constiente, ar fi mai degraba aparent constiente, factorul de decizie fiind de fapt poate o frustrare pe care o avem in legatura cu ceva, sau o nevoie...dar, la nivel constient....o recunoastem drept dorinta noastra. Cred ca lucrurile sunt explicate la un nivel mult mai siplu decat genetic...iar nevoia fiecaruia de a reface o legatura nefunctionala, poate sa tina in special de dorinta de a retrai anumite emotii, de a impartasi anumite bucurii sau nevoi...s-ar putea sa fie mult mai simplu. Genetic, suntem poate programati intr-un fel...dar nu genetica face diferenta in alegerea comportamentelor noastre. E si greu de dovedit, de altfel...
In fine, e o discutie care se poate lungi foarte mult, insa dragostea, iubirea nu e degeaba procuparea omului inca de cand a aparut ca fiinta...
Cata.