joi, 20 martie 2008

16. Corectitudine, fidelitate si alcool

Conform studiilor realizate in randul cuplurilor, statisticile spun ca barbatii au de-a lungul timpului o partenera stabila, dar de regula si altele pe langa ea (fie sotie sau nu). Este un fenomen exact, precis si masurat. Acceptarea lui ar trebui sa faca parte din normalitate, din capacitatea omului de a accepta ca celalalt este diferit, poate sa fie ca noi sau nu, poate sa creada ca noi sau altceva. Asta nu inseamna ca merita respins, ci dimpotriva, privit ca normalitate, desi am putea nega realitatea in care traim, sa o judecam ca fiind pervertita etc. dar in cazul acesta ... cineva ar trai in iluzie.
Desi studiile arata ca si femeile sunt implicate de foarte multe ori in relatii extraconjugale, totusi la barbat e un fapt cert ce nu mai lasa loc la indoieli in privinta modului in care acesta se raporteaza la relatiile cu sexul opus. Fidelitatea sa pe parcursul intregii casnicii devine mai degraba o exceptie decat o conditie a normalitatii.
Intrebarea se pune daca barbatul infidel, apreciaza ceea ce face el, actul de infidelitate ca si exprimare a
incorectitudinii, sau lipsei de morala.
Conculzia e ca ceea ce se dovedeste ca avand efect de satisfactie afectiva, constituie un interes mai mare decat morala. Putem concluziona ca omul prin felului lui de a fi are nevoie mai mare de afectiune decat de morala, iar morala vine ca o completare si efect al afectiunii si nu ca o sursa a ei.
Zice Sf. Augustin, “iubeste si fa ce vrei”, prin urmare, logica sa emotionala consta in aceea ca iubirea este sursa, cauza moralei si nu invers. In aceste conditii, daca nevoia de afectiune il face pe barbat sa se orienteze spre alta femeie, atunci acest lucru va fi generator de iubire? de morala sau nu? Este o problema de etica pe care nu o dezbatem aici momentan.
Am pornit in mod axiomatic pe ideea ca barbatul este poligam iar femeia monogama. Cu toate acestea, nici femeia nu este monogama. Poligamia barbatului se explica prin instinctul de concepere de copii, poligamia femeii se explica prin "CAUTAREA MASCULULUI PUTERNIC GENETIC" PRIN INCERCARE SI EROARE. Odata ce l-a gasit femeia poate trece in partea monogama a ei, iar barbatul poate trece dupa ce si-a indeplinit "programul de concepere" de un numar suficient de ori. Statistic vorbind atat femeia cat si barbatul au aproximativ un numar de 6 parteneri sexuali pana la casatorie.
Deci lucrurile sunt aproximativ echilibrate, dar in cazul femeii un program se finalizeaza, la barbati abia incepe, sau este in plina desfasurare.
Retinerile barbatilor in privinta casatoriei, vin tocmai din nevoia de blocare a acestui program natural al sau, iar interesul femeii este evident fata de cuibul pe care este programata sa il creeze sau sa il caute. Barbatul cu casa, si confort este dorit de femeie pentru ca satisface acest instinct al ei.
Intrebarea vesnica este daca barbatul atunci cand se intalneste, face sex cu alta femeie isi pune problema daca el inseala, este infidel sau incorect fata de partenera sa, daca ceea ce face el este imoral sau nepotrivit. Ideea este ca nu! El nu percepe aceasta actiune ca si infidelitate ci doar ca pe o fidelitate fata de el insusi. Deci pentru el este corect ceea ce face, si nu incorect, genetica lui ii dicteaza corectitudinea aceasta. Pentru femeie aceasta actiune este incorecta pentru ca femeia are alt program genetic, si tocmai infidelitatea ei este ceva incorrect si ajunge sa creada ca si ea a barbatului este incorecta.
Prin urmare infidelitatea barbatului inseamna fidelitate fata de el insusi, iar fidelitatea fata de o singura femeie inseamna infidelitate fata de el si natura sa. A avea relatii cu mai multe femei este corectitudinea barbatului, si a avea relatii cu un singur barbat este corectitudinea femeii.
Totusi societatea ne programeaza de mici si ne invata ca barbatii si femeile nu sunt diferiti ci la fel si au aceeasi natura, si prin urmare corectitudinea barbatului este aceeasi cu a femeii. Pentru ca nu s-a tinut cont de aceste diferente semnificative, "infidelitatea" mascata reprezinta modul corect de convietuire a multor familii. Acesta este un motiv de frustrare care vine din incercarea de a intelege realitatea pastrand ideea ca barbatul si femeia sunt la fel si ar trebui sa se comporte aproximativ la fel si netinand cont de egalitatea in dreptul de a fi ceea ce natura l-a facut pe fiecare in parte sa fie.

Sa aducem in discutie si alcoolul. Se constata ca in principiu barbatii beau mai mult decat femeile si se ridica intrebarea de ce ar avea nevoie barbatii de alcool. Sa vedem care ar fi motivele psihologice.
Atunci cand bei scade cenzura si ajungi sa faci ceea ce simti fara a te mai gandi daca este bine sau nu, corect sau incorect etc. Principalele actiuni ale barbatului dupa consumul de alcool sunt: mai mult curaj; mai multa initiativa in relatiile sociale, in relatii afective cu persone de sex opus. (Plus altele care degenereaza, adeseori incarcate de violenta, care apar la un consum exagerat sau la persoanele dependente de alcool-situatii despre care nu discutam).
Aceste calitati sunt tipic masculine, in loc sa fie cultivate baietilor, ele sunt estompate prin principiile rusinii, interdictiei etc., iar acestea devin voci care ii suna in cap barbatului adesea: "nu e frumos, nu se cade, ce zice lumea etc." si il opresc pe aceste de multe ori sa faca ceea ce are senzatia ca este normal sa faca. Insa pentru a isi satisface aceste impulsuri si sa simta ca face ceea ce un barbat ar fi ok sa faca, trebuie sa mai adoarma un pic cenzura din interiorul sau si alcoolul indeplineste foarte bine acest scop.

Intr-o societate care incearca sa transforme barbatii in femei, pentru ca femeile sa nu mai planga din cauza lor, ii determina pe barbati sa apeleze la alcool pentru a putea face ceea ce natura le spune ca este normal sa faca, dar pentru asta le trebuie o scuza si e foarte buna aceea de "eram beat!"

Niciun comentariu: